Diagnostic
Diagnosticarea glaucomului
Avand in vedere simptomele specifice, diagnosticarea glaucomului este uneori dificila, dar are cateva indicii obiective:
- Tensiunea oculara marita
- domeniul normal este intre 10 si 21-22 mm coloana de mercur; valorile de 22-23 sunt la limita, impunand controale oftalmologice periodice si corelarea cu alte examene oculare; valorile peste 23-24, gasite in mod repetat, pledeaza serios pentru acest diagnostic, dar si in acest caz trebuie corelate cu alte examinari: pahimetrie, camp vizual, tomografie de nerv optic (HRT)
- de mentionat ca exista si glaucomul cu “tensiune joasa” sau “fara tensiune”; in acest caz celelalte masuratori pot confirma sau infirma diagnosticul
Pahimetria (grosimea corneei) este foarte importanta in evaluarea corecta a presiunii intraoculare!
Presiunea intraoculara se masoara cu Tonometrul Goldmann si cu Tonometrul computerizat non-contact
- Afectarea nervului optic la examenul fundului de ochi: acesta prezinta o largire specifica (excavatie)
- Afectarea specifica a campului vizual.
- Modificari specifice pe HRT (tomografie de nerv optic), chiar in stadii incipiente
- Alte elemente de diagnostic: simptomatologia, factorii de risc, ereditatea, gonioscopia (forma unghiului dintre cornee si iris sau prezenta de material anormal la nivelul lui, ce poate impiedica scurgerea umorii apoase)
- Nu orice crestere a tensiunii intraoculare inseamna glaucom. Exista cresteri ale presiunii intraoculare, fara alte modificari specifice glaucomului, care se incadreaza in Sindromul de hipertensiune intraoculara. Aceasta entitate trebuie urmarita cu mare atentie de catre medicul oftalmolog.
